O poveste cu un lup 2!

- Esti jalnic in asemena situatie. Te-ai gandit ca detii un control absolut si te-ai inselat.
- Nu-mi dau seama, finalizarea trebuia sa para un joc de copii.
- Ce este de facut?
- Nu stiu! Chiar asa dintr-o data sa-ti dau un raspuns nu pot, lasa-mi un timp de gandire.
- Din nou, mereu la nesfarsit, pana la urma asteptam ce? Sa loveasca din nou?
Dupa o tacere de cateva minute, se ridica de la masa si iesi pe usa.
Ramas singur, acesta isi mai aprinse o tigara si cazu intr-o meditatie adanca.
Se simtea ca intr-un joc de cuvinte incrucisate, enigma parca plutea in aer gata sa se sparga, dar nu-si dadea seama cum. Cu rabdare relua in memoria imaginara situatia lucrurilor de fapt petrecute pana acum.
Problema il obseda in asemenea masura incat ajunsese sa simta numai la simpla expunere o stare de disperare furibunda la neputinta de finaliza o actiune.
In cele din urma se imbraca cu pardesiul, isi aranja sapca pe cap, stinse tigara in scrumiera si iesi afara. In prag insa isi aduse aminte ca nu are cu ce sa inchida usa. Intorcandu-se in camera cauta cu privirea pe masuta cheile, dar acestea nu erau acolo si la un moment dat se auzira pasii cuiva care urcau scarile. Zgomotul de pasi era foarte des ca si cum cineva ar fi avut mai multe picioare, acesta fiind insotit de un tacanit strident, probabil era un caine cu stapanul lui.
Ce era curios, era faptul ca liftul functiona si totusi persoana responsabila cu zgomotul se incapatinase sa urce scarile pana la etajul opt. Brusc zgomotul se opri in dreptul usii, cineva parca aspira ceva langa prag. Neclintit, acesta asculta cele mai mici detalii ale suflului si brusc intelese cu cine avea de a face. In incapere nu se afla nimic care sa semene cu o arma pentru aparare asa ca se sprijini cu mana de unul din scaune, tinandu-l strans de spatar.
Brusc zgomotul inceta ca prin farmec iar dupa cateva clipe clanta se roti usor in jos usa deschizandu-se fara zgomot, un val de lumina napadi incaperea, acesta in gest reflex isi duse mana la ochi, orbit fiind nu a vazut o umbra neagra aruncanu-se asupra lui, un gest reflex in vid, un zgomot al unui trup aruncat pe podea si un clantanit de dinti.
In dimineata urmatoare tipetele Adrianei sculara tot locatarii palierului.
Imaginea parca decupata din bucataria iadului, oferea un spectacol oribil de carne si sange de om.