Confesiunea avortului

Medicul american Bernard Nathanson a folosit filmarea cu ultrasunete a avortului unui fat de 12 saptamani. Astfel, fatul presimte amenintarea instrumentului ucigas, care se apropie ca sa-i zdrobeasca lui capul si se manifesta prin: miscari violente si agitate; cresc bataile inimii de la 140 la 200; deschide gura larg ca intr-un strigat mut.Medicina nucleara a aratat ca la 18 zile se fac simtite bataile inimii fatului, iar la 7 saptamani are toate organele interne si externe definitiv conturate.Cei care dau medicamante avortive sunt ucigasi, la fel cea care avorteaza.Complicitatea la avort este complicitata la ucidere.Avortul este considerat ucidere cu premeditare, pentru ca ia dreptul la viata al unei fiinte omenensti inainte de a veni pe lume si inainte de a se invrednici de Sfantul Botez. IN JURAMANTL LUI HIPOCRAT MEDICUL MARTURISESTE: NU VOI DA FEMEII SUBSTANTE AVORTIVE.

Prima zi de dementa

Conversatia a fost placuta pana la un moment dat cand privirea a inceput sa-i rataceasca pierduta undeva intr-un punct imaginar. Am simtit atunci ca nu mai sunt ascultat si brusc a trebuit sa indur un sir de intrebari legate despre o conduita perceputa ca fiind negativa.In acel moment m-am blocat pentru ca nu puteam sa rationalizez ce anume a determinat aceasta iesire.N-am reusit sa inteleg. Nervii mei ajunsesera sa fie intinsi la maxim, valuri de caldura au inceput sa-mi inunde tot corpul, respiratia s-a precipitat si atunci am izbucnit. Limba de lemn folosita nu mai determina nici un logica in afirmatii pur si simplu doream sa calc totul in picioare, sa fac scrum din tot ce imi iesea in cale si la fel de brusc cum a inceput tot asa m-am potolit.Este bine sa-ti cunosti limitele pentru ca asa ajungi sa le stapanesti, controlandu-le reusesti sa-ti impui exact acel sange rece despre care se prezuma deoacamdata ca il au doar soparlele.Fiecare generatie sufera de o boala a ei, in trecut bunicii au trebuit sa suporte dezastrele cauzate de razboi, in prezent parintii se confrunta cu stresul cotidian si pentru generatiile viitoare o forma incomparabila de contracarat sta sa se infiripe. Este inceputul nebuniei, lipsa de constiinta, identitate, liberul arbitru este cu desavarsire compromis, pentru ei nu mai exista actiunea de a face. Totul imbraca forma intr-un singur cuvant: dezorientare. Oamenii au simtit nevoia sa fie condusi. Acest lucru primitiv incepe sa devina desuet. Au simitit nevoia astfel prin a fi condusi sa-si apere valorile sociale, sa le conserve, constrangerea fiind modul de acceptare pentru care au lasat deplina lor libertate individuala pentru comuniunea de grup dupa reguli si norme distincte. Astazi acest principiu incepe sa cada. Este ca si cum ar trebuie sa induri un val de lumina intermitent abatut asupra privirii fara sa mai faci distinctie fata de nici un obiect sau persoana. Orbirea de sine dar aici nu te mai poate ajuta nimeni pentru ca si cel de langa tine este afectat intr-un grad mai mare sau mai mic. Nu poti realiza acest pericol, este de esenta factorului, nu-i poti determina limitele pentru ca nimeni nu mai este in putere sa te ajute sa fi vindecat. Slabim incetul cu incetul, vom lasa garda jos. Inceput - sfarsit, de la infinit la infinit, bariere rasturnate. La urma urmei si infinitul are o limita. Cand depasesti limita...................