Centura de siguranta

Secolul XXI reprezinta perioada cand simpla respectarea a regulei privind purtarea centurii de siguranta devine o corvoada sau o stare de iritare. Ne punem astfel intrebarea astfel: Oare de ce respectarea legilor facute de om pentru om sunt greu de respectat? Raspunsul este simplu: pentru ca sunt facute de om. Dupa cum stim omul este supus greselii si fiecare indreptare a greselii prin lege este rezultatul altei greseli. Se emite ipoteza ca legea regleaza haosul, ca atunci cand omenirea ajunge la un punct al civilizatiei sa fie nevoie de o lege, o randuiala care sa faca ordine in bunastarea ce va urma. Total gresit. In momentul in care renuntam la lege vedem ca omul este inzestrat totusi cu o capacitate din nastere care sa raspunda la toate provocarile dintre bine si rau, lucrul de care nu scapam, care ne mustra pe interior chiar daca la suprafata lucrurile par a fi sub control. Ea poarta numele de constiina. Esta darul nostru divin. Vor sustine altii: -  Hai ba te trezesti cu metode din astea invechite, acum traim o noua era, ne dezvoltam in fantome (spirite), facem salturi in timp si spatiu, retraim viata la nesfarsit cautand adevarul supream, linistea eterna, etc...

Si atunci intreb eu ce a facut legea impotriva lui Cain? Cum care lege, legea data de om. ….

Pai nu s-a pomenit nimica, stim doar ca el a fost exilat si acolo a cautat sa urmeze calea fireasca a lucrurilor lasat de la facerea lumii: Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul.

Da, singura menire a omului este familia, piatra intregii noastre civilizatii a progresului, nu cel material, al progesului spiritual, sfatul cel mai de pret care Dumnezeu l-a transmis omului a fost unul simplu. Celelalte au venit de la sine pentru ca am fost inzestrati din nastere cu ele. Ce cautam acolo unde adevarul este deja clar? Nu e curata nebunie? Rezultatul il regasim in zilele noastre, acum, aici…privim in jur si vedem dezbinari, polarizari, manipulari, toate facute de om importriva omului.

Asadar centura de siguranta nu trebuie sa fie o corvoada, o stare de irascibilitate, este clar ca nu putem sa facem alegeri, de fapt ce sa alegem, avem tot ce ne trebuie in noi.  

Reînfiinţarea statului Israel. Explicaţii (extras din Profeţii şi mărturii creştine)

După împlinirea timpului împărăţiei neamurilor, spun unii că Dumnezeu va reînfiinţa statul israelitean, ca să domnească pe pământ până ce se va întregii veacul al şaptelea, adică până la sfârşitul lumii. Şi aduc drept mărturie următorul loc din Isaia: "Şi în zilele cele de apoi, va ridica Domnul steag peste neamuri şi va aduna pe cei rispiţi ai lui Israil şi va strange la un loc pe ce împrăştiaţi ai lui Iuda în Sfânta Cetate Ierusalim. Şi va trăi Israil ca în ziua ieşirii din pământul Egiptului" (Isaia 11, 12-16). Ei aduc mărturie de asemenea şi pe Apostolul Pavel, care spune: "Când va intra tot numărul neamurilor, atunci Israil se va mântui" (Romani 11, 25-26).

Astfel, cu o gură susţin acestea, în timp ce Mucenicul Ipolit adaugă că după venirea lui antihrist, se vor rătăci mai întâi iudeii. De altfel, aceasta a adeverit-o mai-nainte şi Hristos, spunându-le: "Eu am venit întru numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi pe mine; de va veni altul în numele lui, pe acela îl veţi primi" (Ioan 5, 43). 

Este foarte dovedit că va aduna iarăşi pe israeliţi în Ierusalim şi le va da iarăşi câte au avut mai întâi. Şi aceasta, ca să ruşineze pretextul lor de până atunci, cum că pierzarea lor se datorează risipirii. Ar putea adică, în ziua Judecăţii, să se apere în felul următor înaintea lui Hristos: "Dacă ne-ai fi adunat în Ierusalim şi ne-ai fi dat din nou câte aveam, atunci am fi crezut în Tine, de vreme ce  n-ar mai fi existat pricină ca să pizmuim neamurile, care au fost preferate atât de mult, în paguba noastră."

Aşadar, se vor aduna toţi împreună şi vor redobândi cele de care s-au lipsit, dar vor rămâne în ceeaşi necredinţă. Şi atunci, cum se vor mântui, când în aceeaşi vreme va veni în mijlocul lor antihrist şi vor crede toţi în el, potrivit cu cuvântul Domnului? Dumnezeu nu minte: "Eu sunt Adevărul" propovodăuişte prin Fiul Său Cel Unul-Născut. Aşadar, prin restabilirea lor, vor fi lipsiţi în chip desăvârşit de această îndreptăţire.

Zicând Apostolul Pavel că se vor mântui, nu se referă la faptul că se vor mântui de pedeapsa cea veşnică, ci din rătăcirea de atâţia ani printre străini, de ocara celorlalte popoare şi de ruşinea cea nespusă. Adică se vor aduna în patria lor şi se vor izbăvi de iadul cel veşnic. Dacă nu i-a convins întristarea să creadă în Hristos, cum îi va convinge harul, care lor încă li se pare că îl mai au, dar din care, de fapt, au căzut în mod jalnic?